FILMUL DE AUTOR ÎN CINEMATOGRAFUL ITALIAN

Să citeşti o carte despre cinema este întotdeauna un privilegiu. Lucrarea de faţă, aparţinând regizoarei de film Catrinel Dănăiaţă, este mai mult decât un privilegiu pentru lector, este o revelaţie! Spun asta pentru că avem o scriitură de regizor şi o redescoperire a filmului de autor în cinematograful italian. Pentru unii critici, filmul italian, mai ales în perioada anilor ’60, reprezintă apogeul în estetica şi poetica filmică. Pornind de aici, autoarea dedică această lucrare unor mari regizori precum De Sica, Visconti, Fellini, Antonioni, Pasolini, Olmi, fraţii Taviani, Amelio, Moretti, inserând nu doar valoarea Şcolii italiene de film, ci şi universalitatea ei în cinematograful mondial.
Prin acurateţea observaţiei, prin referinţele personale, prin demonstraţia că neorealismul rămâne în continuare un liant între generaţii, autori şi stiluri, această lucrare redefineşte conceptul poeticii filmului de autor.
Marele poet Salvatore Quasimodo, vorbind despre filmul italian, spunea: „Filmul italian a inventat iubirea nu ca sentiment, ci ca personaj.”
Până la urmă, incursiunea cineastului Catrinel Dănăiaţă în lumea filmului italian rămâne... o declaraţie de iubire!

Laurenţiu Damian