George Enescu - (3)

Drumul existenţei noastre îl traversează pe cel al unor existenţe anterioare, capabile prin forţa lor a ne marca propriile gânduri, iubiri şi adevăruri. Pentru români, pentru cei care au deschis portalul muzicii, cea mai de seamă întâlnire, de mai bine de un veac, o reprezintă astrul sonor George Enescu. Dorinţa de a-l cunoaşte, de a descoperi minunea alcătuitoare a acestui tezaur în care locuieşte sufletul muzical al românilor, nu răspunde unor direcţionări culturale, ci aparţine revelaţiilor propriei noastre vieţi. Cine ar putea spune că ştie tot ce înseamnă, tot ce a făcut şi lăsat moştenire marele Orfeu Moldav? Pe spirala suitoare a propriilor căutări, călătoria enesciană începe undeva la final de veac XIX şi continuă spre viitorul timpului nostru. Ascultăm, citim, descoperim fără odihnă, fără orgolii, fără a face vreun gest definitiv. Modestele noastre acumulări sunt cele ale pelerinului care adaugă propriile impresii la cele aparţinând, poate cu mai multe şanse de aprofundare, contemporanilor săi. O simplă privire în urmă – cum este această Miscellanea – poate da măcar dimensiunea sentimentului iubirii faţă de George Enescu. Nu este mult, nu este puţin, ci doar un exerciţiu de admiraţie, fără sfârşit.