O ISTORIE A GÂNDIRII DESPRE FRUMOS ȘI A ESTETICII TEATRULUI DE LA HESIOD, ARISTOTEL ȘI HORAȚIU LA STANISLAVSKI, PETER BROOK ȘI EUGENIO BARBA

Pozitivismul unei scrieri iluministe

de Octavian Știreanu

Volumul de față reprezintă pentru cariera profesorului Corneliu Dumitriu ceea ce s-ar putea numi Opera magna. Studii realizate de autor de-a lungul unei prodigioase cariere didactice și de cercetare de peste trei decenii se regăsesc în cele 34 de cărți publicate până acum la edituri din țară și străinătate. O parte dintre acele cercetări și studii disparate sunt contopite acum în corpusul unitar al unui veritabil tratat despre estetica teatrului. Față de acest genul proxim al esteticii, care se ocupă de analizarea frumosului în sens larg, Corneliu Dumitriu identifică diferența specifică a unei noi discipline pe care o numește Estetica teatrului. O astfel de construcție teoretică n-ar fi fost posibilă fără o explorare a gândirii despre frumos de-a lungul secolelor. „Conceptul de Frumos s-a dovedit de-a lungul veacurilor a fi materialul situat întotdeauna la orice temelie a artei”, afirmă autorul. Însă, în istorie, referirile la frumos nu totdeauna au avut o formulare distinctă, ele fiind de regulă disimulate prin scrierile filosofice. Pentru a ajunge la înțelegerile pe care titani ai filosofiei universale din diferite epoci istorice le-au dat noțiunii de frumos, autorul a avut de parcurs drumul aspru prin opera lor filosofică. A fost un efort deosebit de pretențios din punct de vedere metodologic. Tratatul 2 despre frumos al lui Corneliu Dumitriu devine astfel și un implicit compendiu de istorie a filosofiei. Evoluția ideilor estetice prezentată în volum rezultă din analiza operelor de referință ale creatorilor de școli filosofice ale antichității și, ulterior, a viziunii pe care marii dramaturgi și/sau regizori ai epocii moderne au formulat-o cu privire la propria lor creație. A rezultat un volum cu o construcție sistematizată și cu enunțuri concise care exprimă esența ideilor. Autorul și-a pus pecetea personalității inclusiv asupra graficii, ilustrațiilor și punerii în pagină. Aceste elemente au importanța lor în facilitarea lecturii acestui tratat filosofic sui generis. Prima parte a volumului cuprinde o cercetare a „gândirii despre frumos și teatru” de-a lungul a două milenii și jumătate, de la Hesiod, sec. VIII î. Hr., până în sec. XVIII, la Alexander Baumgarten. Acesta publica în 1750 lucrarea „Aesthetica” prin care a introdus noțiunea valabilă și astăzi, inspirată de la grecescul „Aisthesis”, care înseamnă „sensibilul”, „ceea ce putem percepe prin simțuri”. Corneliu Dumitriu consideră că lucrarea lui Baumgarten, deși este o bornă importantă în evoluția ideilor despre frumos, reprezintă mai degrabă o „contribuție nominală” și nu una „substanțială”, de identificare a problematicii frumosului și de situarea ei într-o sferă distinctă a filosofiei. Un studiu inedit îl reprezintă capitolul despre înțelegerea frumosului în Antichitatea indiană. În 2013, autorul și-a susținut doctoratul la Beijing, susținând o teză pe tema „Măștile teatrului Asiei 3 (India, Japonia și China)”. Cu prilejul documentării pentru această teză, Corneliu Dumitriu a cunoscut în India ceea ce el numește „remarcabilul tratat despre teatru, intitulat Natyasastra”. Lucrarea a fost descoperită în 1865, fiind datată cu aproximație între anii 200 î. Hr. – 200 d. Hr. În susținerea analizelor sale, Corneliu Dumitriu publică textele de referință ale autorilor analizați: „Republica”, „Hippias Major” și „Banchetul” dintre dialogurile lui Platon, „Poetica” lui Aristotel, „Discursurile” lui Corneille. Corneliu Dumitriu subliniază condiționările de ordin social-politic pe care le aveau reflecțiile despre frumos în perioada protoesteticii. A doua parte a volumului se intitulează „Trei secole de gândire despre Estetica teatrului” și cuprinde „viziunile unor uriași filosofi și oameni de teatru”, care au „o altă substanțialitate în planul ideilor filosofice și al esteticii teatrului”. Cercetarea acoperă trei secole, începând de la Immanuel Kant și până la contemporanul nostru Eugenio Barba, autor și regizor italian stabilit în Danemarca, fondatorul Școlii Internaționale de Antropologie Teatrală. În stilul său riguros, Corneliu Dumitriu analizează opera unor „uriașe personalități” atât de diferite pe baza aceleiași matrici cu trei dimensiuni: prima este cea a „Vieții, Omului și Operei”; a doua descrie ideile reprezentative din operele lor esențiale, iar a treia prezintă „Extrase din unele texte considerate fundamentale, inclusiv analizele unor piese”. Autorul însoțește analizele respective cu extrase din lucrări emblematice ale filosofiei universale, precum „Critica facultății de 4 judecare” (Kant), „Prelegeri de estetică” (Hegel), „Conceptul de ironie” (Kirkegaard), „Studiu de estetică” (Schopenhauer), „Nașterea tragediei” (Nietzche). Studenții sau cei pasionați ai domeniului au astfel la îndemână o bibliografie completă, atât sursa originală, cât și notele și comentariile autorului. Pentru a ajunge la particula de minereu a frumosului, autorul a trebuit să parcurgă drumul aspru al gândirii filosofice. În total, „51 de filosofi și dramaturgi importanți dezvăluie înțelegerile lor despre domeniul frumosului și al esteticii teatrului”, notează autorul într-o prezentare a cărții. Între aceștia, Corneliu Dumitriu acordă atenția cuvenită și unor personalități ale teatrului românesc care au avut și preocupări teoretice sau reflecții privind estetica teatrului (I. L. Caragiale, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Eugen Ionescu, Ion Cojar, Liviu Ciulei, George Banu ). *** Odată cu volumul de față, opera profesorului Corneliu Dumitriu face saltul de la iluminismul practic al răspândirii „luminilor”, propriu celor 34 de volume anterioare, la pozitivismul teoretic al unui tratat științific unitar. Cunoașterea Frumosului inefabil este posibilă cu instrumentarul unor concepte și metode științifice de cercetare. „Orice operă de artă se clădește pe înțelegerea unor concepte, fără de care nicio realizare artistică nu ar traversa timpul”, afirmă profesorul Dumitriu. 5 Definiția lui Schopenhauer dată poeziei este „arta de a pune în mișcare imaginația noastră”. Scriind acest tratat, profesorul Cornel Dumitriu dovedește că deține și această „artă”, de a pune în mișcare imaginația cititorului.

O carte… chiar necesară!

Lumea în care trăim este măcinată de zbucium, de întrebări fundamentale, la care cu greu mai poate fi găsit un răspuns acceptat de toți, cu toate că odinioară existau argumente de netăgăduit... Nu știm de unde venim, nu știm încotro ne ducem... Greu de găsit certitudini în filosofia existenței fiinţei umane de azi...

Este de la sine înțeles că și Arta Actorului pluteşte undeva în inefabil, un inefabil punctat câteodată chiar de nuanţe de derizoriu... De aceea, în acest context, găsesc apariţia acestei cărți a profesorului Corneliu Dumitriu, „O istorie a gândirii despre frumos și a esteticii teatrului”, mai mult decât binevenită... Chiar necesară... Necesară, mai ales pentru tinerii actori, în mod special pentru tinerii studenți, cei care au pășit pe anevoiosul drum al înţelegerii fenomenului teatral în ansamblu și al catharsisului generat de acesta...

Incursiunea propusă de autor este una exhaustivă, parcurgând într-o expunere firească conturarea esteticii, a frumosului din antichitate și până în prezent. Toate episoadele istorice prezentate în lucrare au menirea de a-i familiariza pe tinerii cititori cu cauzele, geneza, dezvoltările și finalitatea fenomenelor teatrale respective; un material amplu care poate dubla în mod fericit și alte lecturi din sfera istoriei teatrului, a filosofiei, a esteticii pure.

Revenind la cei ce studiază Arta Actorului, această lucrare îi conduce revelator spre un sentiment de regăsire, de confirmare a primilor pași în drumul ales, mai ales în cea de-a a doua jumătate a sa, când Actorul identifică lucruri deja cunoscute sau intuite cel puţin în procesul său de formare profesională. Toate aceste expuneri converg firesc către personalitatea profesorului Ion Cojar și a lui George Banu, două nume ilustre ale teatrului românesc prezente în această istorie a esteticii teatrale.

Remarcând încă odată amplitudinea acestei cercetări, parcursul ei generos de la antichitate la contemporaneitate, nu pot decât să fac o invitație la lectură, fiind convinsă că cei care vor să fie cu adevărat actori vor întelege că doar evoluţia scenică în sine nu este de ajuns. Ea trebuie dublată în permanență de lecturi profunde.

Prof univ. dr. Tania Filip

                                                O cercetare despre estetică care va traversa timpul

Importanța culturală a volumului „O istorie a gândirii despre frumos și a esteticii teatrului... Biografii, opere și texte fundamentale”, concepută de prof. univ. dr. Corneliu Dumitriu, apărută la Editura Didactică și Pedagogică, poate fi identificată ca studiu-călăuză întru cunoaștere în orice țară a lumii interesată de dialogul ideilor. Tratat enciclopedic care incită și suscită un discurs de amplitudine în cunoașterea și pătrunderea ideilor estetice care întrețin altitudinea spirituală a creației teatrale. Această carte, o operă de sinteză își are drumul ei propriu ca matcă a unui destin ce circumscrie sensibilitatea estetică în aria plurală, densă și originală, a existenței noastre spirituale. Volumul pus în lumină axiologică este o cercetare exponențială a tangentalităților poeticii spectaculare ce sondează tainele adâncite în plan ontologic „scoțându-l astfel din ascundere” (Heidegger) printr-un demers provocator de altitudine conceptuală și de esențialitate. Conceptul veșnic viu al Frumosului și legătura lui organică cu arta teatrului este preluat ca instrument de descifrare scenică prin potențialitatea sa de a pătrunde în universalitate ca măiestrie spațială și temporală de semnificare.
Vizionar prin cuprinderea ecoului creativității ca sens de iluminare, studiul profesorului Corneliu Dumitriu conjugă cu robustețe intelectuală gândirea și imaginația ce definesc plenar autonomia orizontului teatral. Opțiunile selective ale autorului îl identifică pe acesta ca un pasionat cugetător, atras de eleganța și rafinamentul ideilor... Creator și inovator de perspective culturale ce înalță performant valorile unei experiențe de spiritualitate ale istoriei civilizației umane în criterii de studiu și cercetare ce indică și personalizează aria culturală românească în prezentul atras spre facilitate și mediocrizare, Corneliu Dumitriu impune atribute de consistență în implementarea cunoașterii de respirație spirituală regeneratoare de substanțialitate. Desigur, o exegeză expertă poate destăinui mai multe aspecte de valoare ale volumului – care testamentează prestigiul și autoritatea chiar și la o primă lectură.

Prof. univ. dr. Alexa Visarion

O LECTURĂ CUPRINZĂTOARE DESPRE ESTETICA CARE SURPRINDE 3000 DE ANI

Conf. univ. dr. Anca Ioniță

Director departament Teatrologie, UNATC București

Volumul profesorului Corneliu Dumitriu reprezintă un ghid pentru toți
cei interesați de abordarea teatrului dintr-o perspectivă estetică, ordonând
cronologic, texte și autori ale căror creații înseamnă puncte de răscruce în
fundamentarea și dezvoltarea teatrului ca artă.
Analiza începe în antichitatea greacă, cu Hesiod și Homer, unde se nasc
primele definiții ale Frumosului și ale acestui concept, asociat la acea vreme
Adevărului, când apare pentru prima dată ideea că Estetic înseamnă Etic.
Fiecare epocă analizată are propria sa definiție asupra frumosului, iar
acest volum se oprește asupra unor puncte de vedere clarificatoare pentru cum
este definit teatrul ca artă în cultura Antichității greco-romane, a Asiei, Evului
mediu, Renașterii europene, Iluminismului, Romantismului și a Secolului XX.
Ideile estetice despre teatru ale gânditorilor români sunt analizate prin textele lui
Caragiale, Tudor Vianu sau Camil Petrescu.
Antologia profesorului Corneliu Dumitriu este una bine organizată, din
punctul de vedere al înțelegerii contextului în care apar ideile estetice despre
teatru – biografia autorilor, încadrarea într-un curent artistic și lista operelor lor
esențiale. Prezentarea sintetică a ideilor importante ale esteticii autorilor
analizați – înaintea fragmentelor de texte selectate, reprezintă un element
important al acestui volum. În acest fel cititorul este ghidat către asimilarea și
înțelegerea scrierilor la nivel conceptual.
Cartea profesorului Dumitriu devine o formă de ordonare și de
competentă analiză a unor texte reprezentative care conferă teatrului statutul de
Artă.

RECENZII