O ISTORIE A GÂNDIRII DESPRE FRUMOS ȘI A ESTETICII TEATRULUI DE LA HESIOD, ARISTOTEL ȘI HORAȚIU LA STANISLAVSKI, PETER BROOK ȘI EUGENIO BARBA

O carte… chiar necesară!

Lumea în care trăim este măcinată de zbucium, de întrebări fundamentale, la care cu greu mai poate fi găsit un răspuns acceptat de toți, cu toate că odinioară existau argumente de netăgăduit... Nu știm de unde venim, nu știm încotro ne ducem... Greu de găsit certitudini în filosofia existenței fiinţei umane de azi...

Este de la sine înțeles că și Arta Actorului pluteşte undeva în inefabil, un inefabil punctat câteodată chiar de nuanţe de derizoriu... De aceea, în acest context, găsesc apariţia acestei cărți a profesorului Corneliu Dumitriu, „O istorie a gândirii despre frumos și a esteticii teatrului”, mai mult decât binevenită... Chiar necesară... Necesară, mai ales pentru tinerii actori, în mod special pentru tinerii studenți, cei care au pășit pe anevoiosul drum al înţelegerii fenomenului teatral în ansamblu și al catharsisului generat de acesta...

Incursiunea propusă de autor este una exhaustivă, parcurgând într-o expunere firească conturarea esteticii, a frumosului din antichitate și până în prezent. Toate episoadele istorice prezentate în lucrare au menirea de a-i familiariza pe tinerii cititori cu cauzele, geneza, dezvoltările și finalitatea fenomenelor teatrale respective; un material amplu care poate dubla în mod fericit și alte lecturi din sfera istoriei teatrului, a filosofiei, a esteticii pure.

Revenind la cei ce studiază Arta Actorului, această lucrare îi conduce revelator spre un sentiment de regăsire, de confirmare a primilor pași în drumul ales, mai ales în cea de-a a doua jumătate a sa, când Actorul identifică lucruri deja cunoscute sau intuite cel puţin în procesul său de formare profesională. Toate aceste expuneri converg firesc către personalitatea profesorului Ion Cojar și a lui George Banu, două nume ilustre ale teatrului românesc prezente în această istorie a esteticii teatrale.

Remarcând încă odată amplitudinea acestei cercetări, parcursul ei generos de la antichitate la contemporaneitate, nu pot decât să fac o invitație la lectură, fiind convinsă că cei care vor să fie cu adevărat actori vor întelege că doar evoluţia scenică în sine nu este de ajuns. Ea trebuie dublată în permanență de lecturi profunde.

Prof univ. dr. Tania Filip

RECENZII