Doctrine Pedagogice

Importanţa cărţilor istorice este de cele mai multe ori susţinută cu argumente de natură morală. Cu o impresionantă încărcătură afectivă, mai mult sau mai puţin excesivă. Pedagogia nu face excepţie. Asemănător altor ştiinţe socioumane, intervenţiile sale subiective fiind uneori şi mai pronunţate sub impulsul unor mode sau ideologii trecătoare.
(…) Studiul istoriei pedagogiei poate fi privit însă şi dintr-o altă perspectivă, complementară cu cea etică. Este perspectiva de natură epistemologică recomandată de Jean Piaget, îndeosebi ştiinţelor socioumane. Istoria trebuie considerată, în primul rând, o cale de cunoaştere. O cale iniţială, prin parcurgerea căreia o ştiinţă poate pătrunde în zona profundă a dimensiunii sale axiomatice, evidenţiind continuităţile şi discontinuităţile pentru fixarea conceptelor de bază şi promovarea lor socială, la nivel paradigmatic.
(…) Prima carte pe care o vom publica în noua Colecţie răspunde provocărilor de ordin epistemic, dar şi moral, pe care le-am prezentat. O face chiar prin titlul propus – Doctrine pedagogice şi prin misiunea asumată – „surprinderea într-o formă sintetică a principalelor dimensiuni conceptuale şi tematice prezente în scrierile unor autori reprezentativi”.
Autorul, Ion Albulescu lector univ. dr. la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, are în vedere „acele doctrine care au lăsat urme durabile în conştiinţa oamenilor”, evidenţiind „fundamentele lor social-istorice şi cultural-filosofice”.
Prof. univ. dr.
SORIN CRISTEA,
Coordonatorul Colecţiei
Istoria gândirii pedagogice

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie